CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subţire şi melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.

CIRIPÍ vb. a pirui, (prin Olt.) a ştiorlâcăi. (Pasă-rea ~.)

ciripí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciripeáscă

A CIRIP//Í ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A scoate sunete ascuţite şi zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip“. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subţire şi melodios. /Din cirip