CITÍRE, citiri, s.f. Acţiunea de a citi. 1. Lectură. ♢ Carte de citire = manual de limba română pentru primele clase elementare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetíre s.f.] – V. citi.

CITÍRE s. 1. citit, lectură, parcurgere, (înv.) citanie. (În timpul ~ii textului ...) 2. (MUZ.) descifrare. (~ unei partituri.)

citíre s. f., g.-d. art. citírii; pl. citíri

CITÍR//E ~i f. v. A CITI. ♢ A da ~ a citi în faţa publicului. Carte de ~ manual pentru clasele primare. /v. a citi