CIUDÁT, -Ă, ciudaţi, -te, adj. Care iese din comun, care şochează (prin aspect, manifestări, evoluţie etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat „minunat“.

CIUDÁT adj. v. neobişnuit.

ciudát adj. m., pl. ciudáţi; f. sg. ciudátă, pl. ciudáte

CIUDÁ//T ~tă (~ţi, ~te) Care şochează prin felul său de a fi; neobişnuit; straniu; bizar; anapoda. Un om ~. Ornament ~. [Sil. ciu-dat] /<bulg. ţudat