CIULÍN, ciulini, s.m. Plantă erbacee cu tulpina şi frunzele spinoase, cu flori roşii, care creşte pe locuri necultivate; scaiete (Carduus nutans). – Cf. rus. č i l i m.

CIULÍN s. v. ciurlan, cornaci, salcicorn, săricică, scai.

CIULÍN s. (BOT.) 1. (Carduus nutans) (reg.) ghincar, scai, scaiete, spin. 2. (Onopordon acanthium) ghimpe, scai, scaiete, (reg.) pălămidă, sita-zînelor.

ciulín s. m., pl. ciulíni

CIULÍN ~i m. 1) Plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi ramificată, cu frunze adânc crestate şi cu flori roşii, ce creşte pe terenuri necultivate. 2) Fruct ghimpos al acestei plante. /cf. rus. ţilim

ciulín (-ni), s.m. – 1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). – 2. (Înv.) Cui de fier folosit la tortură. – Mr. ciuliiă „spin.“ Sl., cf. rus. čilim, mag. súlyom (Cihac, II, 58); din mag. după Gáldi, Dict., 173. – Der. ciulinos, adj. (spinos); ciuline, s.f. pl. (paste făinoase).