CLOCÍT², -Ă, clociţi, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Stătut, stricat, alterat. – V. cloci.

CLOCÍT¹ s.n. Faptul de a cloci (1).

CLOCÍT¹ s.n. Faptul de a (se) cloci. – V. cloci.

CLOCÍT², -Ă, clociţi, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a căpătat un miros urât şi un gust prost (în urma şederii îndelungate); stătut. – V. cloci.

CLOCÍT s. v. clocire.

CLOCÍT adj. împuţit, răsuflat, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnit, (prin Mold. şi Bucov.) bâhlit. (Apă ~.)