COÁJĂ, coji, s.f. 1. Ţesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor şi ramurilor unor plante (lemnoase); scoarţă. ♦ Înveliş exterior al fructelor, al seminţelor etc. 2. Înveliş, tare şi calcaros, al oului. 3. (Înv.) Înveliş, tare şi calcaros, al unor moluşte sau al unor crustacee. 4. Partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc. ♦ Bucăţică uscată rămasă din pâine, mămăligă etc. 5. Crusta unei răni care începe să se cicatrizeze. 6. Stratul exterior, tare şi răcit, al globului pământesc. 7. Strat exterior, superficial, care acoperă un obiect, o piesă (metalică) etc. – Din sl. koža.

COÁJĂ s. v. portmoneu, portofel.

COÁJĂ s. 1. (BOT.) scoarţă. (~ unui trunchi de arbore.) 2. v. tegument. 3. v. găoace. 4. v. crustă. 5. (MED.) crustă, pojghiţă, (pop.) zgaibă, (reg.) scoarţă, zgancă. (~ la o rană.)

coájă s. f., art. coája, g.-d. art. cójii; pl. coji

COÁJĂ coji f. 1) Strat exterior care acoperă tulpinile şi ramurile plantelor lemnoase; scoarţă. ~ de tei. 2) Învelişul exterior al fructelor, legumelor, seminţelor etc. ~ de nucă. ~ de lămâie. 3) Învelişul tare şi calcaros al oului. 4) Strat format prin solidificare sau uscare la suprafaţa unor corpuri moi; crustă. ♢ ~ de pâine bucată de pâine uscată. A prins mămăliga ~ a deveni îndrăzneţ; a prinde curaj. 5) Strat exterior, întărit, format pe o rană care se cicatrizează; crustă. [G.-D. cojii; Sil. coa-jă] /<sl. koža

COAJĂ s.f. (În gastronomie) Semipreparat de cofetărie-patiserie, din aluat dulce sau sărat, vafă sau bezea (meringue), gata copt, umplut ulterior cu o cremă dulce sau o compoziţie sărată.