COBÁLT s.n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuinţat la fabricarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porţelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porţelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [Acc. şi: cóbalt] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt.

cobált/cóbalt s. n.; simb. Co

cobált/cóbalt s. n.; simb. Co

CÓBALT n. Metal dur, de culoare alb-argintie, întrebuinţat în tehnică, la fabricarea unor aliaje, la colorarea sticlei, porţelanurilor etc. [Acc. şi cobált] /<fr. cobalt, germ. Kobalt

COBÁLT/CÓBALT s. n. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obişnuită, folosit la elaborarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc. (<fr. cobalt, germ. Kobalt)

COBÁLT s.n. Metal alb-argintiu, mai dur decât fierul. [< fr. cobalt, cf. germ. Kobalt].