COCOLOŞÍ, cocoloşesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cocoloş, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greşelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăţa, a răzgâia. 4. Refl. şi tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloş.

COCOLOŞÍ vb. v. boţi, încotoşmăna, înfofoli, mototoli, şifona.

COCOLOŞÍ vb. v. muşamaliza.

cocoloşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cocoloşésc, imperf. 3 sg. cocoloşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cocoloşeáscă

A SE COCOLOŞ//Í se ~éşte intranz. A se face cocoloş. /Din cocoloş

A COCOLOŞ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se cocoloşească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenţionat, prezentând într-o lumină favorabilă; a muşamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe şi groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoşmăna. /Din cocoloş