COEZIÚNE, coeziuni, s.f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanţelor solide, lichide şi gazoase de a se menţine unite, datorită forţelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. Fig. Legătură internă strânsă. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion.

Coeziune ≠ dezbinare, discordie

COEZIÚNE s. v. unitate.

coeziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coeziúnii; pl. coeziúni

COEZIÚN//E ~i f. 1) Forţă care uneşte părţile componente ale unei substanţe materiale; atracţie moleculară. 2) fig. Legătură internă strânsă; caracter unitar; coerenţă; unitate. [G.-D. coeziunii; Sil. co-e-zi-u-] /<fr. cohésion

COEZIÚNE s. f. 1. forţă de atracţie care se exercită între particulele (molecule, atomi, ioni) de acelaşi fel ale corpurilor. 2. (fig.) legătură strânsă, de ordin interior. (<fr. cohésion)

COEZIÚNE s.f. 1. Forţă de atracţie care se exercită între moleculele unui corp. 2. (Fig.) Legătură strânsă, de ordin interior. [Pron. co-e-zi-u-. / cf. fr. cohésion, lat. cohaesio].