COHLÉE s. (ANAT.) canal cohlear, melc membranos.

cohlée s. f., art. cohléea, g.-d. art. cohléei

COHLÉE s.f. Parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală. [Pron. -le-e. / < fr. cochlée, cf. lat. cochlea – cochilie].

COHLÉE s. f. organ al urechii interne dintr-un canal membranos răsucit în spirală. (<fr. cochlée)