COINCIDÉNŢĂ, coincidenţe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr. : co-in-] – Din fr. coïncidence.

Coincidenţă ≠ incoincidenţă, necoincidenţă

COINCIDÉNŢĂ s. 1. v. concordanţă. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.)

coincidénţă s. f. → incidenţă

COINCIDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter coincident; concordanţă; congruenţă. ~a figurilor. 2) Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanţe. Prin ~. ~ curioasă. [G.-D. coincidenţei; Sil. co-in-] /<fr. coïncidence

COINCIDÉNŢĂ s. f. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă. (<fr. coïncidence)

COINCIDÉNŢĂ s.f. Potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc. ♦ Stare a două lucruri care coincid; potrivire, nimereală. [Cf. fr. coincidence, it. coincidenza].