COLÍND, colinde, s.n. Faptul de a colinda. 1. Obiceiul de a colinda. 2. Cântec tradiţional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi cu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou; colindă. 3. Umblet din loc în loc, întrerupt de popasuri. – Din colinda (derivat regresiv).

COLÍND s. 1. (reg.) piţărău. (Un ~ de Crăciun.) 2. colindare, colindat, (reg.) piţărău. (Merge cu ~ul de Anul Nou.)

colínd s. n. /colíndă s. f., pl. colínde