COLOÍD, -Ă, coloizi, -de, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Chim.; despre unele substanţe sau materii) Ale cărei particule se află în stare de dispersie şi nu difuzează prin membrane. 2. S.m. Substanţă cu proprietăţi coloide (1), aflată în stare coloidă. – Din fr. colloïde.

COLOÍD adj., s. 1. adj. v. coloidal. 2. s. v. soluţie coloidală.

coloíd adj. m., s. m., pl. coloízi; f. sg. coloídă, pl. coloíde

COLOÍ//D ~dă (~zi, ~de) şi substantival (despre unele materii) Care constă din particule fine dispersate într-un mediu omogen. [Sil. -lo-id-] /<fr. coloïdel

COLOÍD s.m. (op. c r i s t a l o i d) Substanţă aflată în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament. // adj. Care se prezintă în starea descrisă mai sus. [Pron. -lo-id. / < fr. colloïde, cf. gr. kolla – clei, eidos – aspect].

COLOÍD, -Ă adj., s. m. (substanţă) în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament; coloidal (<fr. colloïde)