COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. şi refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) printr-o reacţie chimică, dând naştere unei substanţe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBÍNĂ, combine, s.f. Maşină de lucru complexă care îndeplineşte simultan mai multe operaţii. ♢ Combină agricolă = maşină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = maşină care efectuează operaţiile de tăiere şi de desprindere a rocilor şi a minereurilor, precum şi de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [Var.: combáină s.f.] – Din engl. combine. Cf. rus. k o m b a i n.

COMBINÁ vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. ames-teca.

combiná vb., ind. prez. 1 sg. combín, 3 sg. şi pl. combínă

combínă s. f., g.-d. art. combínei; pl. combíne

COMBÍN//Ă ~e f. Maşină complexă care îndeplineşte într-un proces tehnologic mai multe operaţii. ♢ ~ agricolă maşină care execută simultan mai multe lucrări agricole (secerat, treierat etc.). ~ minieră agregat care execută simultan tăierea, spargerea şi încărcarea minereurilor şi rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine

A SE COMBINÁ se combínă intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) A se uni printr-o reacţie chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare

A COMBINÁ combín tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenţii, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare

COMBINÁ vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ♢ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus. (

COMBÍNĂ s. f. maşină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operaţii. ♢ ~ muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun. (

COMBÍNĂ s.f. Maşină de lucru care îndeplineşte simultan mai multe operaţii. ♦ Maşină agricolă care execută simultan atât lucrările de secerat, cât şi pe cele de treierat. ♦ Maşină care execută în acelaşi timp tăierea şi încărcarea cărbunilor. [Pl. -ne, var. combaină s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

COMBINÁ vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].