COMPLETÁRE, completări, s.f. Acţiunea de a completa şi rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s.f.] – V. completa.

COMPLETÁRE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei până la ...) 2. (concr.) complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. v. adaos.

completáre s. f., g.-d. art. completării; pl. completări

completare: in sensul de „gura“ poate insemna si „sex oral“. a lua ~ = a face cuiva sex oral a da ~ = a i se face sex oral Folosit mai putin in blesteme decat „muie“. [p.s. de vreme ce 1) multe cuvinte din aceeasi gama sunt in dictionar si 2) si in dictionarele altor limbi civilizate apar si toate cuvintele vulgare, nu vad de ce n-ar fi trecut si asta corect.]

COMPLETÁRE s. f. acţiunea de a completa. ♢ ceea ce se adaugă pentru completare. (<completa)

COMPLETÁRE s.f. Acţiunea de a completa şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa].