COMPLÓT, comploturi, s.n. Înţelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acţiune împotriva unei persoane, a unui stat etc. – Din fr. complot.

COMPLÓT s. conjuraţie, conspiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire, (livr.) cabală, (înv. şi pop.) meşteşug, meşteşugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală.

complót s. n., pl. complóturi

COMPLÓT ~uri n. Proiect elaborat în secret, prin care un grup de persoane unelteşte împotriva statului sau a unei persoane; conspiraţie; conjuraţie. /<fr. complot

COMPLÓT s. n. înţelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizaţii îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjuraţie; conspiraţie. (<fr. complot)

COMPLÓT s.f. Înţelegere secretă, stabilită între câteva persoane, în general în scopuri criminale; uneltire îndreptată contra unei persoane, contra siguranţei statului, contra unui demnitar etc.; conspiraţie. [< fr. complot, cf. it. complotto].