COMPROMIŢĂTÓR, -OÁRE, compromiţători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. -ător.

COMPROMIŢĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~oare pentru cineva.)

compromiţătór adj. → promiţător

COMPROMIŢĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care compromite; în stare să compromită. Opinie ~oare. Scrisoare ~oare. Om ~. Relaţii ~oare. /a compromite + suf. ~ător

COMPROMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. de natură a compromite. (<compromite + -ător)

COMPROMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant].