CONCEDIÁ, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcţie, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier.

A concedia ≠ a angaja

CONCEDIÁ vb. 1. a îndepărta, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăşi. (L-a ~ din slujbă.) 2. a disponibiliza. (A ~ o parte din personal.)

concediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. concediéz, 3 sg. şi pl. concediáză, 1 pl. concediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. concediéze; ger. concediínd (sil. -di-ind)

A CONCEDI//Á ~éz tranz. A da afară dintr-o funcţie, dintr-un post ca fiind ne-corespunzător; a elibera; a scoate; a destitui. [Sil. -di-a] /<fr. congédier

CONCEDÍA vb. tr. 1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcţie etc. 2. a îngădui cuiva să se retragă; a pofti să plece. (<fr. congédier)

CONCEDIÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcţie etc. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă. ♦ A pofti pe cineva să plece, să părăsească un anumit loc. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. concédier].