CONCÉPŢIE, concepţii, s.f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filozofice, ştiinţifice, tehnice, literare etc. ♢ Concepţie despre lume = ansamblu de reprezentări şi de idei despre lumea înconjurătoare, care tinde să îmbrăţişeze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gândirea, omul şi locul omului în lume etc. într-o interpretare unitară. 2. Proces prin care ia fiinţă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului de către spermatozoid; procreare, zămislire (a unui copil). [Var.: concepţiúne s.f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis.

CONCÉPŢIE s. 1. convingere, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, vi-ziune, (livr.) convicţiune. (Are nişte ~ sănătoase.) 2. teorie, teză. (O nouă ~ în biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (înv. şi pop.) zămislire. (Proces de ~.)

concépţie s.f. (sil. -ţi-e), art. concépţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. concépţiei; pl. concépţii, art. concépţiile (sil. -ţi-i-)

CONCÉPŢI//E ~i f. 1) Mod de a concepe. 2) Ansamblu de idei generale; sistem de concepte. ♢ ~ despre lume ansamblu de idei despre lumea înconjurătoare şi modul de interpretare a acesteia. 3) Proces de apariţie a unei fiinţe ca urmare a fecundării. [Art. concepţia; G.-D. concepţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. conception, lat. conceptio, ~onis

Conceptie filozofica potrivit cu care omul face parte din divinitate, este inclus in aceasta.

CONCÉPŢIE s. f. 1. ansamblu, sistem de idei privitoare la problemele filozofice, ştiinţifice, economice, morale, tehnice, literare etc.; mod de a înţelege sau de a interpreta fenomenele pe baza unui sistem de idei. 2. procreare. (<fr. conception, lat. conceptio)

CONCÉPŢIE s.f. 1. Sistem de idei referitoare la probleme filozofice, ştiinţifice, economice, morale, literare etc.; înţelegere, interpretare a fenomenelor pe baza unui sistem de idei, mod de a concepe ceva. 2. Zămislire, procreare (a unui copil). [Gen. -iei, var. concepţiune s.f. / cf. lat. conceptio, fr. conception].