CONCÍZIE s.f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Var.: conciziúne s.f.] – Din fr. concision, lat. concisio, -onis.

CONCÍZIE s. concentrare, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.)

concízie s. f. (sil. -zi-e), art. concízia (sil. -zi-a), g.-d. concízii, art. concíziei

CONCÍZIE f. Caracter concis; exprimare laconică; laconism. [Art. concizia; G.-D. conciziei; Sil. -zi-e] /<fr. concision

CONCÍZIE s. f. calitate de a fi concis; formulare scurtă. (<fr. concision, lat. concisio)

CONCÍZIE s.f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Gen. -iei, var. conciziune s.f. / cf. lat. concisio, fr. concision].