CONDIMÉNT, condimente, s.n. Nume dat unor substanţe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din fr. condiment, lat. condimentum.

CONDIMÉNT s. aromat, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spiţerie. (Piperul este un ~.)

condimént s. n., pl. condiménte

CONDIMÉNT ~e n. Ingredient care se adaugă în cantităţi mici în alimente pentru a da gust plăcut şi aromă; mirodenie. /<fr. condiment, lat. condimentum

CONDIMENT, condimente, s.n. Substanţă de natură minerală (sare) sau vegetală (frunze, seminţe, rădăcini, fructe întregi sau măcinate) sau un preparat din acestea (oţet, ulei, esenţă, extract, pastă, sos etc.), sau obţinută prin sinteză (aromă, esenţă), care, adăugată unor produse alimentare sau preparate culinare, le conferă un gust sau o aromă specifice, contribuie la conservarea acestora, precum şi la stimularea apetitului şi a digestiei.

CONDIMÉNT s. n. ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie. (<fr. condiment, lat. condimentum)

CONDIMÉNT s.n. Substanţă (picantă) care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă. [Pl. -te. / < lat. condimentum, cf. fr. condiment].

Condiment cu caracter afrodisiac adaugat la supe sau ciorbe menit sa aromatizeze.