CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeaşi natură; a reuni. – Din conexiune.

CONEXÁ vb. a reuni. (A ~ cele două pricini pentru a da o soluţie unică.)

conexá vb., ind. prez. 1 sg. conexéz, 3 sg. şi pl. conexeáză

A CONEX//Á ~éz tranz. (elemente concrete sau abstracte) A lega împreună; a uni; a împreuna. /Din conexiune

CONEXÁ vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (<conex)

CONEXÁ vb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus].