CONFECŢIONÁ, confecţionez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obţine un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălţăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. confectionner.

CONFECŢIONÁ vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)

confecţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. confecţionéz, 3 sg. şi pl. confecţioneáză

A CONFECŢION//Á ~éz tranz. 1) (materiale sau semifabricate) A prelucra în vederea obţinerii unui obiect. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc.) A produce în serie (la o fabrică sau la o uzină); a fabrica. [Sil. -ţi-o-] /<fr. confectionner

CONFECŢIONÁ vb. tr. a lucra, a produce; a întocmi. ♢ a fabrica în serie îmbrăcăminte sau încălţăminte. (<fr. confectionner)

CONFECŢIONÁ vb. I. tr. A lucra, a produce; a fabrica. [Pron. -ţi-o-. / < fr. confectionner].