CONFORMÍSM s.n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică şi supunere formală, docilă, neprincipială faţă de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. – Din fr. conformisme.

CONFORMÍSM s. rigorism.

conformísm s. n.

CONFORMÍSM n. 1) Respect absolut şi servil faţă de tradiţie şi faţă de uzanţele sociale. 2) Atitudine pasivă. /<fr. conformisme

CONFORMÍSM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr. conformisme].

CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică şi supunerea formală, docilă faţă de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (<fr. conformisme)