CONJUNCTÚRĂ, conjuncturi, s.f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv şi subiectiv, de condiţii şi de împrejurări care exercită o influenţă asupra evoluţiei unui fenomen sau asupra unei situaţii la un moment dat, într-un anumit sector de activitate; concurs de împrejurări. ♦ Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al dezvoltării economice. – Din fr. conjoncture.

CONJUNCTÚRĂ s. 1. v. situaţie. 2. v. vremuri.

conjunctúră (concurs de împrejurări) s. f. (sil. -junc-), g.-d. art. conjunctúrii; pl. conjunctúri

CONJUNCTÚR//Ă ~i f. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; condiţie; circumstanţă; context. [G.-D. con-juncturii] /<fr. conjoncture

CONJUNCTÚRĂ s. f. totalitatea condiţiilor, a împrejurărilor care influenţează un fenomen sau o situaţie; ocazie, situaţie, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. (după fr. conjoncture)

CONJUNCTÚRĂ s.f. Totalitatea condiţiilor, a împrejurărilor care influenţează asupra unui fenomen sau asupra unei situaţii; ocazie, situaţie, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. [Cf. fr. conjoncture].