CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite menţiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. A înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare şi fructificare la o organizaţie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con¹ + semna (după fr. consigner).

CONSEMNÁ vb. 1. v. înregistra. 2. v. menţiona.

consemná vb., ind. prez. 1 sg. consemnéz, 3 sg. şi pl. consemneáză

A CONSEMN//Á ~éz tranz. 1) (menţiuni din cadrul unui proces juridic) A reda într-un proces verbal. 2) (fapte, evenimente, note etc.) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a nota. 3) (militari) A supune unui consemn. 4) (sume de bani) A pune la păstrare la o instituţie bancară; a depune. /con- + a semna

CONSEMNÁ vb. tr. 1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna. 2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizaţie de stat specializată. 3. a interzice ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare sau de pe navă. (după fr. consigner)

CONSEMNÁ vb. I. tr. 1. A nota, a înregistra, a însemna. 2. A depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii şi consemnaţiuni sau ca garanţie la tribunal. 3. A opri disciplinar ieşirea militarilor din cazarmă. [< con- + semna, după fr. consigner, it. consegnare].