CONSERVATÓR¹, conservatoare, s.n. Instituţie de învăţământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) şi arta dramatică, şi unde se formează compozitori, interpreţi vocali şi instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.

CONSERVATÓR², -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care este ataşată de tradiţie, în viaţa politică, economică şi culturală. ♢ Partid conservator (şi substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepţii conservatoare. 3. S.m. şi f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecţii etc. 4. S.n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice şi legat printr-o ţeavă cu cuva, având rolul de a menţine cuva plină cu ulei, independent de oscilaţiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.

Conservator ≠ novator, renovator

conservatór adj. m., (persoană) s. m., pl. conservatóri; f. sg. şi pl. conservatoáre

conservatór (instituţie) s. n., pl. conservatoáre

CONSERVAT//ÓR³ ~oáre n. Instituţie de învăţământ superior în care se pregătesc compozitori, interpreţi vocali şi instrumentali, dirijori, muzicologi, profesori de muzică. /<fr. conservatoire, germ. Konservatorium

CONSERVATÓR² ~i m. Persoană însărcinată cu păstrarea şi administrarea unui bun public. ~ de muzeu. ~ de bibliotecă. /<fr. conservateur, lat. conservator

CONSERVAT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival 1) Care conservă alimente; cu proprietatea de a conserva alimente. Produs ~. 2) (despre persoane, partide) Care susţine conservatismul; ataşat de conservatism. /<fr. conservateur, lat. conservator

CONSERVATÓR¹ s. n. instituţie de învăţământ muzical superior. (<germ. Konservatorium, fr. conservatoire)

CONSERVATÓR², -OÁRE I. adj. 1. care conservă, conservativ², conservatorist. 2. ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. o partid ~ (şi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiţia în plan politic şi ideologic. II. s. m. f. cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu; custode. III. s. n. 1. instituţie specializată, subordonată administraţiei poştale, unde sunt păstrate colecţii filatelice. 2. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul. (<fr. conservateur, lat. conservator)

CONSERVATÓR s.n. Şcoală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire].

CONSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ♢ Partid conservator (şi s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în general, ataşate vechilor instituţii, idei şi forme politice. // s.m. şi f. Cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu. [Cf. fr. conservateur].