CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s.f. Acţiunea de a se consfătui şi rezultatul ei. ♦ Întâlnire de lucru a salariaţilor unei instituţii sau întreprinderi, a membrilor unei organizaţii, a reprezentanţilor unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.

CONSFĂTUÍRE s. (înv. şi pop.) sfat. (~ s-a încheiat.)

consfătuíre s. f. → sfătuire

CONSFĂTUÍR//E ~i f. 1) v. A SE CONSFĂTUI. 2) Adunare consacrată discutării unor probleme de interes comun. [Art. consfătuirea; G.-D. consfătuirii; Sil. -tu-i-] /con- + a sfătui

CONSFĂTUÍRE s. f. acţiunea de a se consfătui. ♢ şedinţă de lucru în care se discută probleme de interes comun. (<consfătui)

CONSFĂTUÍRE s.f. Acţiunea de a se consfătui şi rezultatul ei. ♦ Şedinţă în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui].