|
|
consolator. 6 rezultate gasite
CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Şi subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
CONSOLATÓR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.)
consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. şi pl. consolatoáre
CONSOLAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (<fr. consolateur)
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
