CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operaţii, lucrări etc.) capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic; a (se) întări. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

CONSOLIDÁ vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înţepeni, (înv. şi reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundaţia unui imobil.) 2. v. întări. 3. a se întări, a se stabiliza. (Situaţia lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.)

consolidá vb., ind. prez. 1 sg. consolidéz, 3 sg. şi pl. consolideáză

A SE CONSOLID//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni solid; a se întări. 2) A deveni stabil, durabil. Economia ţării se ~ează. 3) (despre colectivităţi, organizaţii etc.) A se uni mai strâns; a se întări; a se cimenta. /<fr. consolider, lat. consolidare

A CONSOLID//Á ~éz tranz. A face să se consolideze. /<fr. consolider, lat. consolidare

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic. (<fr. consolider, lat. consolidare)

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ♢ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare].