CONSOLIDÁRE, consolidări, s.f. Acţiunea de a (se) consolida şi rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida.

CONSOLIDÁRE s. 1. (CONSTR.) întărire, (livr.) ranforsare, (pop.) înţepenire. (~ fundaţiei unei case.) 2. v. întărire. 3. întărire, stabilizare. (~ situaţiei lor.) 4. întărire, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.)

consolidáre s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări

CONSOLIDÁRE s.f. Acţiunea de a (se) consolida şi rezultatul ei; întărire; închegare; consolidaţie. [< consolida].