CONSTITUTÍV, -Ă, constitutivi, -e, adj. Care intră în compunerea unui lucru, care reprezintă un element esenţial din structura lui; alcătuitor. – Din fr. constitutif.

CONSTITUTÍV adj. 1. v. component. 2. integrant. (Parte ~ din ceva.)

constitutív adj. m., pl. constitutívi; f. sg. constitutívă, pl. constitutíve

CONSTITUTÍV ~ă (~i, ~e) Care constituie un întreg. Elemente ~e. <fr. constitutif

CONSTITUTÍV, -Ă adj. care intră în componenţa unui lucru, care reprezintă un element esenţial în structura lui; constituent. (<fr. constitutif)

CONSTITUTÍV, -Ă adj. Care intră în componenţa unui lucru, care reprezintă un element esenţial în structura lui. [< fr. constitutif].