CONSUETÚDINE, consuetudini, s.f. (Livr.) Obişnuinţă, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.

CONSUETÚDINE s. v. cutumă.

consuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini

CONSUETÚDIN//E ~i f. livr. Obişnuinţă dobândită cu timpul prin practică şi devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere; obişnuinţă. [Sil. -su-e-] /<lat. consuetudo, ~inis

CONSUETÚDINE s.f. Obişnuinţă, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine].

CONSUETÚDINE s. f. obişnuinţă, obicei, deprindere; uz, datină. (<lat. consuetudo)