CONSULTÁ, consult, vb. I. 1. Tranz. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. a se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. – Din fr. consulter, lat. consultare.

CONSULTÁ vb. 1. a întreba. (Să-l ~ într-o chestiune.) 2. a se sfătui, (rar) a se consfătui, (înv. şi pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (înv., în Transilv.) a se divăni. (S-au ~ între ei cum să procedeze.) 3. v. cerceta. 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.)

consultá vb., ind. prez. 1 sg. consúlt, 3 sg. şi pl. consúltă

A SE CONSULTÁ consúlt intranz. A face schimb de sfaturi (cu cineva); a se consfătui. /<fr. consulter, lat. consultare

A CONSULTÁ consúlt tranz. 1) (persoane) A întreba pentru a obţine un sfat sau o părere. ~ un expert. ~ un medic. 2) (texte, lucrări ştiinţifice) A examina pentru a se documenta. /<fr. consulter, lat. consultare

CONSULTÁ vb. I. tr. 1. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist. 2. a cerceta pentru informare, documentare. ♢ (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultaţie (2). II. refl. a se (con)sfătui. (<fr. consulter, lat. consultare)

CONSULTÁ vb. I. tr. A întreba, a cere sfatul, părerea unui specialist, a cere avizul cuiva. 2. refl. A se sfătui. 3. tr. A cerceta pentru informare, documentare etc. (o carte, un text etc.). [P.i. consúlt. / < fr. consulter, cf. it., lat. consultare].