CONSULTÁŢIE, consultaţii, s.f. 1. Aviz, indicaţie, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie. 2. Examinare a unui pacient de către un medic pentru punerea diagnosticului bolii şi indicarea tratamentului. 3. Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor în legatură cu problemele teoretice şi practice pe care le învaţă sau le cercetează. – Din fr. consultation, lat. consultatio.

consultáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. consultáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. consultáţiei; pl. consultáţii, art. consultáţiile (sil. -ţi-i-)

CONSULTÁŢI//E ~i f. 1) Indicaţie dată în legătură cu anumite probleme de specialitate. 2) Examinare a unui pacient de către medic în vederea stabilirii diagnosticului şi a indicării tratamentului. 3) Formă de consolidare a cunoştinţelor elevilor, studenţilor etc., constând în dezbaterea unor probleme teoretice sau practice, împreună cu profesorul sau cu conducătorul ştiinţific. [Art. consultaţia; G.-D. consultaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. consultation

CONSULTÁŢIE s.f. 1. Îndrumare, explicaţie dată asupra unor chestiuni în discuţie, în legătură cu care cineva cere un sfat; aviz, lămurire, indicaţie. ♦ Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor. 2. Examen medical cerut unui medic de un pacient. 3. Reuniune, consfătuire ţinută pentru a lămuri sau a examina o chestiune, o situaţie etc. [Gen. -iei, var. consultaţiune s.f. / cf. fr. consultation, it. consultazione, lat. consultatio].

CONSULTÁŢIE s. f. 1. îndrumare, explicaţie dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie; aviz, lămurire, indicaţie. ♢ îndrumare dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor. 2. examinare a unui pacient de către medic. 3. metodă de ridicare a nivelului profesional şi ideologic prin discuţii organizate, lămuriri etc. (<fr. consultation, lat. consultatio)