CONTÁBIL, -Ă, contabili, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc. 2. S.m. şi f. Persoană calificată care ţine contabilitatea unei instituţii sau a unei întreprinderi. – Din fr. comptable, it. contabile.

CONTÁBIL adj., s. 1. adj. contabilicesc. (Bilanţ ~.) 2. s. (Transilv.) samtartău, sămădău. (E ~ la o întreprindere.)

contábil adj. m., s. m., pl. contábili; f. sg. contábilă, pl. contábile

CONTÁBIL² ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană specializată în lucrări de contabilitate. /<fr. comptable, it. contabile

CONTÁBIL¹ ~ă (~i, ~e) Care ţine de contabilitate; referitor la contabilitate. Plan ~. Chitanţă ~ă. Evidenţă ~ă. /<fr. comptable, it. contabile

CONTÁBIL, -Ă adj. De contabilitate, al contabilităţii. // s.m. şi f. Specialist în contabilitate; funcţionar care ţine contabilitatea unei întreprinderi sau a unei instituţii. [Pl. -li, -le, var. comptabil, -ă adj., s.m.f. / < it. contabile, fr. comptable].

CONTÁBIL, -Ă I. adj. referitor la contabilitate. II. s. m. f. specialist în contabilitate. (<it. contabile, fr. comptable)