CONTINUÁ, contínuu, vb. I. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.

A continua ≠ a înceta, a se opri

CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ţine. (Petrecerea a ~t şi după miezul nopţii.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Şi-a ~ drumul.)

continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nu-i), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil. -nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)

A CONTINUÁ contínuu 1. intranz. 1) (despre acţiuni, fenomene etc.) A se desfăşura înainte (în timp); a ţine; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localităţi, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acţiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spaţiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare

CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (<fr. continuer, lat. continuare)

CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p.i. contínuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].