CONTINUITÁTE, continuităţi, s.f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.

Continuitate ≠ discontinuitate

CONTINUITÁTE s. (înv.) continuaţie. (~ unui fenomen.)

continuitáte s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. continuităţii; pl. continuităţi

CONTINUIT//ÁTE ~ăţi f. Caracter conti-nuu; permanenţă. [Sil. -nu-i-] /<fr. continuité, lat. continuitas, ~atis

CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legătură neîntreruptă. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. continuité, lat. continuitas].

CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însuşirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcţii care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuţia şi succesiunea neîntreruptă în spaţiu şi timp a structurii şi dinamismului materiei. (<fr. continuité, lat. continuitas)