CONVÚLSIE, convulsii, s.f. 1. Contracţie bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Framântare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s.f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.

CONVÚLSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strânsoare. (~ la epileptici.)

convúlsie s. f. (sil. -si-e), art. convúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (sil. -si-i-)

CONVÚLSI//E ~i f. Contracţie violentă, involuntară şi sacadată a muşchilor; spasm; crampă. 2) fig. Agitaţie violentă; tulburare bruscă. [Art. convulsia; G.-D. convulsiei; Sil. -si-e] /<fr. convulsion, lat. convulsio, ~onis

CONVÚLSIE s. f. 1. contracţie involuntară, bruscă şi repetată a muşchilor; spasm. 2. (fig.) frământare, zvârcolire. (<fr. convulsion, lat. convulsio)

CONVÚLSIE s.f. 1. Contractare involuntară, bruscă şi repetată a muşchilor; spasm. 2. (Fig.) Zvârcolire; frământare, încordare. [Gen. -iei, var. convulsiune s.f. / cf. fr. convulsion, lat. convulsio].