COORDONÁRE, coordonări, s.f. 1. Acţiunea de a coordona şi rezultatul ei. 2. Relaţie stabilită, în cadrul unei enunţări, între cuvinte, construcţii şi propoziţii care stau pe acelaşi plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt. [Pr.: co-or-] – V. coordona.

coordonáre s. f. (sil. co-or-) → ordonare

COORDON//ÁRE ~ări f. 1) v. A COORDONA. 2) gram. Relaţie stabilită între propoziţii sau părţi de propoziţie legate între ele, fără ca una să depindă de alta din punct de vedere sintactic. /v. a coordona

COORDONÁRE s.f. 1. Acţiunea de a coordona. 2. Raport între două sau mai multe propoziţii sau părţi de propoziţie, legate între ele astfel încât una să nu depindă sintactic de cealaltă sau de celelalte; raport între mai multe noţiuni de aceeaşi specie subordonate aceleiaşi noţiuni. [Var. coordinare s.f. / < coordona].

COORDONÁRE s. f. 1. acţiunea de a coordona. 2. raport, relaţie într-un enunţ între două sau mai multe propoziţii ori părţi de propoziţie pe acelaşi plan gramatical, nedependente una de cealaltă. ♢ raport între mai multe noţiuni de acelaşi fel, subordonate aceleiaşi noţiuni. (<coordona)