COPILĂRÍE, copilării, s.f. 1. Perioadă a vieţii omeneşti de la naştere până la adolescenţă; timpul când este cineva copil¹. ♦ Fig. Început. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil¹; naivitate. – Copil¹ + suf. -ărie.

COPILĂRÍE s. 1. pruncie, (prin Maram. şi Transilv.) pruncenie, (înv.) coconie, nevârstnicie, porobocie. (Încă din ~ ...) 2. naivitate, prostie. (Ce faci tu e o ~!)

copilăríe s. f., art. copilăría, g.-d. art. copilăríei; pl. copilăríi, art. copilăríile

COPILĂRÍ//E ~i f. 1) (la oameni) Fază a vieţii cuprinzând perioada de la naştere până la adolescenţă. 2) Vorbă sau faptă de copil. 3) fig. Perioadă iniţială; etapă de început. [G.-D. copilăriei] /copil + suf. ~ărie