CORÁL¹, corali, s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roşu sau alb; mărgean (Corallium rubrum) ♦ Bijuterie confecţionată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.

CORÁL², -Ă, corali, -e, adj. s.n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Organizaţie corală; cor (1). 2. S.n. (În biserica protestantă) Cântec religios pe mai multe voci. ♦ Compoziţie pentru orgă pe tema unui cânteg liturgic. – Din fr. choral.

CORÁL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ul trăieşte în colonii.)

corál (de cor) adj. m., pl. coráli; f. sg. corálă, pl. corále

corál (zool.) s. m., pl. coráli

corál (cântec religios) s. n., pl. corále

CORÁL³ ~i m. 1) Animal care trăieşte în colonii în mările calde, cu schelet calcaros de culoare roşie sau albă; mărgean. 2) Bijuterie confecţionată din scheletul acestui animal; mărgean. /<germ. Koralle, lat. corallus

CORÁL² ~ă (~i, ~e) Care este destinat co-rului; pentru cor. Cântec ~. Muzică ~ă. /<fr. choral

CORÁL¹ ~e n. (în biserica protestantă) Cântec religios pentru cor. /<fr. choral

CORÁL s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros, care trăieşte în colonii în mările calde; scheletul acestui animal; mărgean. [Var. corai s.m. / < germ. Koralle, cf. lat. corallium].

CORÁL, -Ă adj. 1. Referitor la cor; de cor. 2. Care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (Lit.; despre compuneri literare; op. i n d i v i d u a l,  s i n g u l a r) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. // s.n., s.f. (Muz.) Compoziţie muzicală (religioasă) cu structură strofică pentru cor. [Cf. it. corale].