CORDÉNCI, cordenciuri, s.n. (Pop.) 1. Piesă componentă a războiului de ţesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care opreşte sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică. 2. Limba meliţei. – Cf. c o a r d ă.

CORDÉNCI s. v. bârsă, cuţit, limbă.

CORDÉNCI s. (TEHN.) căţel, (reg.) cripalcă, piedică, proptar, răzuş, scară, scaun, tocălie. (~ la războiul de ţesut.)

cordénci s. n., art. cordénciul; pl. cordénciuri

CORDÉNCI ~uri n. pop. 1) (la războiul de ţesut) Bucată alungită de lemn, cu crestături pe una din margini, care împiedică răsucirea sulurilor în sens opus. 2) (la meliţă) Piesă (zimţată) cu care se rup tulpinele de cânepă. /coardă + suf. ~enci