CÓSMIC, -Ă, cosmici, -ce, adj. Care ţine de cosmos, privitor la cosmos. ♢ Raze cosmice = radiaţii ionizate cu mare putere de pătrundere, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală. Spaţiu cosmic = spaţiu infinit in care se află planetele, stelele, galaxiile etc.; spatiu interplanetar; p. ext. spaţiul din afara planetei noastre. Radiaţie cosmică = radiaţie corpusculară sau electromagnetică provenită din spaţiul cosmic. – Din fr. cosmique.

CÓSMIC adj. interplanetar, sideral, spaţial. (Zbor ~; navă ~.)

cósmic adj. m., pl. cósmici; f. sg. cósmică, pl. cósmice

CÓSMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de cosmos; propriu cosmosului. Spaţiu ~. /<fr. cosmique

CÓSMIC, -Ă adj. Referitor la cosmos, din cosmos. ♢ Radiaţii cosmice = radiaţii ionizate de origine interstelară, cu o mare putere penetrantă care ajung pe Pământ; spaţiu cosmic = spaţiu interplanetar. [Cf. fr. cosmique, lat. cosmicus, gr. kosmikos].