COTÁ, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acţiunilor, titlurilor de creanţă etc. (la bursă). ♦ A introduce efecte la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acţiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a preţui, a evalua, a considera. 4. A înscrie, pe un desen tehnic, prin linii şi cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.

CÓTĂ, cote, s.f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc. ♢ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. 2. (ieşit din uz) Contribuţie obligatorie pe care statul o impunea producătorilor şi care consta în predarea unor cantităţi de produse dinainte stabilite la termenele şi preţurile fixate de stat. ♢ Cotă de întreţinere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreţinere a imobilului respectiv. 3. (Concr.) Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcţie etc. ♢ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 5. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărţi, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.

CÓTĂ s. 1. v. altitudine. 2. (MET.) nivel, (înv.) măsură. (~ele apelor Dunării.) 3. v. fixing. 4. cotă-parte = cotitate, (reg.) tain, (înv.) refenea. (Ce ~ îi revine?)

cotá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. coteáză

cótă s. f., pl. cóte

CÓT//Ă ~e f. 1) Contribuţie bănească la o acţiune comună; cotizaţie. 2) Cifră care indică o dimensiune pe un desen sau o diferenţă de nivel dintre două puncte. 3) mat. A treia coordonată carteziană. 4) topogr. Altitudine indicată pe o hartă. ~ absolută. ~ relativă. ♢ ~a apelor nivelul unei ape curgătoare. 5) Indice în litere sau în cifre care arată locul ocupat de o carte, revistă, document etc. într-o bibliotecă. [G.-D. cotei] /<fr. cote

A COT//Á ~éz 1. tranz. 1) A însemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursă al acţiunilor, titlurilor de creanţă etc.) A stabili pornind de la valoarea reală şi de la valoarea de piaţă. 3) fig. (persoane) A trata cu consideraţie; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a preţui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hârtii de valoare, acţiuni etc.) A avea o anumită valoare la bursă. /<fr. coter

CÓTĂ¹ s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună; parte cuvenită în urma unei împărţeli. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie. ♢ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. 2. Altitudine a unui punct faţă de nivelul mării. ♢ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Distanţa dintre un punct şi un plan de referinţă. ♦ Dimensiune indicată pe un desen. 4. Semne în cifre şi în litere care arată locul unor cărţi, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – în ce cantitate].

CÓTĂ² s.f. (Liv.) 1. Fustă ţărănească. 2. Haină largă purtată de preoţii catolici. [< fr. cotte].

COTÁ vb. I. tr. 1. A numerota potrivit unei anumite ordini. ♦ A stabili, a marca valoarea unei mărfi, a unor efecte de schimb etc. ♦ A introduce un efect la bursă. 2. (Fig.) A aprecia, a preţui, a evalua. [< fr. coter, it. quotare].

cóţă, cóţe, s.f. (reg.) privată, budă, closet, umblătoare.