COTROBĂÍ, cotrobăiésc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvăşind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. – Et. nec.

COTROBĂÍ vb. v. căuta.

cotrobăí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cotrobăiáscă

A COTROBĂ//Í ~iésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a scotoci; a scociorî; a scormoni. [Sil. -bă-i] /Orig. nec.