CRAC¹ interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). – Onomatopee. Cf. fr. c r a c.

CRAC², craci, s.m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părţi ale pantalonilor, ale iţarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificaţie a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificaţie a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

CRAC s. v. braţ.

CRAC s. v. braţ, coardă, cracă, creangă, membru inferior, picior, ramificaţie, ramură.

crac interj.

crac s. m., pl. craci

CRAC ~i m. pop. 1) Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. 2) Fiecare dintre cele două părţi ale pantalonilor. 3) Fiecare braţ al unui obiect ramificat. /<bulg. krak