CRÁTIŢĂ, cratiţe, s.f. Vas de bucătărie din tablă smălţuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care serveşte pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conţinutul acestui vas. – Et. nec.

CRÁTIŢĂ s. (reg.) tigaie, (Transilv.) laboş, (Ban., Transilv. şi Olt.) raină, (prin Transilv.) răvar, (Ban.) şerpencă. (O ~ cu fasole.)

crátiţă s. f., g.-d.-art. crátiţei; pl. crátiţe

CRÁTIŢ//Ă ~e f. Vas de metal, de formă rotundă, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjeşte mâncarea. [G.-D. cratiţei] /Orig. nec.