CREIÓN, creioane, s.n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr-o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliş de obicei din lemn; beţişor făcut din argilă combinată cu diferite substanţe, cu care se poate desena în diferite culori. 2. Desen realizat în creion (1). 3. Fig. Mod de a scrie, de a compune; uşurinţa de a scrie, de a compune ceva (valoros). 4. Obiect în formă de creion (1) preparat din substanţe cosmetice, folosit ca fard. 5. (În sintagma) Creion luminos = dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor şi informaţiilor în minicalculatoare. – Din fr. crayon.

CREIÓN s. condei, (pop. şi fam.) plaivaz, (înv. şi reg.) plumb, (înv., în Transilv. şi Ban.) ceruză. (Negustorul stă cu ~ul după ureche.)

creión s. n., pl. creioáne

CREI//ÓN ~oáne n. 1) Beţişor de grafit sau plombagină, închis, de obicei, într-un înveliş de lemn, într-un tub de metal sau de plastic, care serveşte la scris sau la desenat. 2) Preparat cosmetic sau farmaceutic în formă de beţişor. [Sil. cre-ion] /<fr. crayon

CREIÓN s.n. 1. Obiect prismatic sau cilindric, având la mijloc o mină de grafit sau din alt material, cu care se scrie sau se desenează. 2. Preparat cosmetic sau farmaceutic folosit la machiaj etc. [Pron. cre-ion. / < fr. crayon].