CRENÉL, creneluri, s.n. 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăţi medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură îngustă în pereţii unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranşee, prin care se pot observa mişcările inamicului şi se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. créneau.

CRENÉL s. (CONSTR.) (înv.) măzgal, meterez, zimţ. (~ la o cetate.)

crenél s. n., pl. crenéluri

CRENÉL ~uri n. 1) Deschizătură îngustă în partea superioară a zidului unei cetăţi sau a unui turn de apărare prin care se urmăreau mişcările duşmanilor şi se trăgeau proiectile asupra lor. 2) Deschizătură îngustă în parapetul unei tranşee sau în zidul unei fortificaţii, prin care se execută trageri cu arme automate. /<engl. crenel, fr. créneau

CRENÉL s.n. 1. Deschizătură practicată într-un zid de apărare, care permite tragerea cu arma stând la adăpost de loviturile inamicului. 2. Ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificaţii. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. créneau].